Visul unei nopţi de iarnă
Visul unei nopţi de iarnă este una dintre cele mai izbutite piese ale lui Tudor Muşatescu, īnregistrānd un succes de mari proporţii. S-a reprezentat pentru prima oară pe scena Teatrului Comedia din Bucureşti, īn anul 1937. Au jucat, īn direcţia de scenă
a lui Sică Alexandrescu: G. Vraca (Manea), Nelly Sterian (Elvira), W. Ronea (Cristian), Marcel Anghelescu (Milică), Mişu Fotino (Panait) ş.a. Pusă īn scenă la Iaşi şi Craiova (1943), piesa s-a jucat şi īn străinătate, la Milano, Torino şi Zagreb (1944)
apoi la Roma, Viena şi Budapesta.
Dorinţa de evadare din făgaşul obişnuit al vieţii este comună pieselor Titanic Vals şi ...Escu pe de o parte şi Visul unei nopţi de iarnă pe de altă parte. Ceea ce le deosebeşte īnsă fundamental sunt căile prin care eroii respectivi urmăresc ieşirea
dintr-o situaţie dată şi aspiră la alta, care īn optica lor apare mai bună. Īn vreme ce Necşuleştii urmăresc bogăţia şi puterea politică, urmānd aşadar linia parvenitismului, Maria Panait urmăreşte, dimpotrivă, īnălţarea sufletească, profund morală şi cald
omenească. Este o variantă de concepţie īn dramaturgia lui Tudor Muşatescu, care dă categoric un plus de valoare pieselor sale cele mai bune.
Procesul sufletesc al Mariei este dublat de cel al scriitorului Alexandru Manea. Sătul de viaţa pe care o duce īn relaţiile cu "lumea mare" Manea are, īn prezenţa Mariei şi pe măsură ce descoperă frumuseţea ei lăuntrică, revelaţia vieţii adevărate,
īntemeiată nu pe aventuri galante şi relaţiile de dragoste interesate, ci pe dragostea reciprocă şi sinceră.
MIHAI VASILIU
Postfaţă şi Note, vol. Teatru - Tudor Muşatescu
Studiourile TVR, 31 ianuarie 2005
